Astăzi BIM se află într-o tranziție
BIM (Building Information Modeling), sau ”modelarea informației construcției” în limba română, a devenit un termen oficial în anul 2002, prin publicarea de către Autodesk a Whitepaper-ului cu același nume.
Odată cu dezvoltarea și evoluția conceptului de BIM a început să devină tot mai clar că atașarea informațiilor unui model 3D și citirea lor nu este un lucru facil. Pentru a putea include un volum imens de informații privind construcția într-un model virtual este nevoie atât de o structurare a informațiilor cât și de procese de gestionare a acesteia foarte bine puse la punct.
Așadar, s-au format două premise:
(1) Lucrul în sistem BIM pare să fie cel mai eficient mod de a pune laolaltă toate informațiile privind construcțiile;
(2) Volumul imens de informații generate necesită procese standardizate de lucru, pentru a face gestionarea lor posibilă și fiabilă.
În anul 2018 au fost publicate primele standarde internaționale din seria ISO 19650 care stabilesc un proces de management al informațiilor construcțiilor utilizând BIM pe tot parcursul ciclului lor de viață. Seria de standarde ISO 19650 dezvoltă concepte și procese aferente controlului calității (ISO 9001), managementului proiectelor (ISO 21500) și managementului activelor (ISO 55000), și arată aplicarea lor pentru lucrul cu informațiile în sistem BIM.
În acest fel, am putea zice că BIM tranzitează de la termenul original de Building Information Modeling către Building Information Management.
BIM este mai mult decât modelare 3D
În fazele incipiente de diseminare a conceptului de ”BIM”, se făcea o referire oarecum exagerată la modele 3D. Motivul acestui lucru, am putea presupune, a fost fiindcă acest aspect a prins cel mai ușor, pe principiul ”o imagine face cât o mie de cuvinte”, iar explicarea unor lucruri mai tehnice, precum atașarea informațiilor de elemente constructive virtuale, poate că nu a avut aceeași eficiență. Din păcate, așa s-a ajuns în situația în care, deseori, aducerea în discuție a BIM-ului cu specialiști din domeniul construcțiilor neinițiați se lovește de preconcepții limitate doar la imagini cu modele 3D ale specialităților, suprapuse și colorate în diferite culori. Este însă foarte important să putem duce discuția mai departe și să înțelegem procesele din spate care fac posibilă atât producerea corectă a modelelor respective, cât și utilizarea lor pentru coordonare și nu numai.
Modelarea tridimensională se află, într-o măsură, la baza lucrului în sistem BIM. În același timp, este important de înțeles că vorbim doar despre primul pas. Prin analogie, ar fi similar cu urcatul într-o mașină pentru a o conduce, este necesar dar nu este suficient. Dacă ne limităm la modelarea tridimensională, rezultă un model care nu ne poate ajuta la altceva decât la vizualizarea geometriei viitoarei construcții. Un simplu model tridimensional al construcției nu poate fi utilizat pentru alte scopuri, precum coordonarea între specialități sau extragerea unor cantități. Pentru a putea face aceste activități cu ajutorul modelului, acesta trebuie să conțină informații care au o anumită structură. De exemplu, pentru a putea face o detectare de coliziuni, modelul trebuie, ca minim, să aibă fiecare obiect relevant declarat ca fiind un anume tip de element constructiv; datorită numărului imens de elemente constructive posibile, trebuie să existe un sistem coerent de organizare a acestora. Pentru a putea extrage cantități dintr-un model, trebuie să știm de dinainte tipurile de articole care se vor extrage, să existe o procedură de a introduce codurile articolului pe care-l reprezintă fiecare element virtual și o procedură de extragere a acestor informații în relația cu geometria elementelor respective. Precum a fost menționat anterior, adevărata valoare a BIM-ului este adusă de trecerea de la primul pas – modelarea geometriei, la următorul pas – adăugarea informațiilor. Tot aici apar și principalele provocări legate de implementare.
O concluzie importantă este că:
Un model 3D, chiar dacă a fost făcut într-un software ”BIM”, nu va putea fi folosit pentru alte scopuri, decât să ne uităm la el, dacă n-a fost făcut printr-un proces BIM.
Model exemplu – imaginea standard când ne gândim la BIM (sursă: pretoconstrutech)
O altă neînțelegere, care rezultă din asocierea BIM cu un simplu model 3D, este că elaborarea proiectului și elaborarea modelului BIM sunt considerate procese separate sau paralele, proiectanții proiectează și modelatorii modelează. Până la urmă, aceasta este modul obișnuit de funcționare a birourilor de proiectare, există un proiect 2D în CAD și un model 3D pentru randări. Pentru mulți, BIM înseamnă în continuare doar un model 3D ”mai deștept” și nu proiectul în sine.
Lipsa înțelegerii a ce este BIM se datorează, într-o măsură, lipsei înțelegerii a ce este informația în era digitală.
La nivel aplicat, pentru a putea lucra în sistem BIM cap-coadă, nu avem cum să evităm necesitatea unor cunoștințe tehnice destul de avansate (dacă nu trebuie neapărat să le avem personal, trebuie să avem o persoană pe care să o întrebăm). Dacă încă nu suntem convinși, putem încerca să utilizăm un ”model BIM” realizat fără un proces prestabilit pentru coordonarea între specialități prin detectarea coliziunilor. O să vedem că ajungem să avem mii de coliziuni între elemente despre care nu știm exact nici ce sunt, nici de ce sunt, nici la ce ne ajută.
O soluție care poate fi implementată ușor, de pe o zi pe alta, sau măcar de la o lună pe altă, încă nu există. Un scenariu ideal ar fi unul în care BIM-ul ar putea fi utilizat ca un ”website”, orice n-ai face pe el, totul să fie compatibil și interoperabil. Din păcate, încă nu am ajuns acolo, chiar dacă se lucrează în această direcție și există progres.
În prezent, dacă vrem să implementăm BIM și să beneficiem de pe urma lui, ajungem la concluzia că trebuie să ne educăm atât în privința aspectelor tehnice ale lucrului în sistem BIM cât și în privința aspectelor de management.
Mai puțin ”BIM” și mai mult ”management al informației”
La momentul scrierii acestui articol, la nivel internațional se poate observa o oarecare tendință de mutare a accentului de la “BIM”, care este o metodă de lucru, la ceea ce numim ”managementul informației” (1), care este procesul de aplicare a metodei respective. Un motiv important care a generat această situație a fost incapacitatea de a aduce la nivelul pieței semnificația adevărată a termenului ”BIM”. Prezumția greșită care s-a înrădăcinat în piață este că un beneficiar poate cere un proiect să fie ”BIM”, iar tot ce are de făcut un proiectant este să elaboreze proiectul într-un software ”BIM”. Simpla cerință de a face un proiect în sistem BIM nu e suficientă, fiincă nu ne oferă nicio informație relevantă privind conținutul modelului BIM. Similar, lucrul într-un software ”BIM” nu este suficient, fiindcă software-ul oferă doar posibilitatea de a îndeplini cerințele BIM ale beneficiarului în cazul în care acestea există și sunt clar articulate. Pentru a ajunge la o înțelegere corectă a termenilor a fost necesară stabilirea unui cadru pentru a putea vedea lucrurile în ansamblu.
BIM include aspecte tehnice dar și de proces, de oameni și de politici (sursă: eubim)
Cadrul respectiv este oferit de aplicarea unui proces de management al informațiilor care, ca majoritatea proceselor de management în general, se bazează pe un parcurs tip stabilirea nevoii – planificarea implementării – monitorizarea implementării. În acest mod, nu ajungem să discutăm despre ”BIM” la general ci doar în legătură cu o nevoie ”Ce anume trebuie să fie BIM în proiect și de ce?”. În urma stabilirii nevoii respective, putem planifica implementarea BIM și monitorizarea ei ulterioară.
Ilustrare la modul general a procesului de management al informațiilor pentru obținerea unui model BIM.
Dacă vom analiza seria de standarde ISO 19650, privind managementul informațiilor utilizând BIM, vom observa că înțelegerea conexiunii între proiect și model se schimbă. Proiectul se referă la toate informațiile necesare pentru a executa construcția, iar modelul la forma structurată de a pune aceste informații laolaltă pentru a le utiliza facil și corect (în proiectare, execuție, exploatare și post-utilizare).
O clarificare care credem că este importantă în acest caz este că asocierea model = proiect nu este o hiperbolă. În acest punct, de regulă, cei care au experiență de lucru în software ”BIM”, dar nu au analizat teoria din spatele termenului, se vor gândi la un model din care se exportă planșe, cantități ș.a. care se pun într-un folder care se arhivează în .zip și se atașează unui e-mail către beneficiar. Este important să înțelegem că nu (doar) despre asta e vorba. Conform standardelor ISO 19650, un model BIM conține toate informațiile privind proiectul precum este și unica sursă de informații pentru părțile implicate. Adică atât fișierul unui model dintr-un software BIM, cât și piesele scrise și desenate extrase din el, reviziile lor, graficul de execuție, situațiile de lucrări, fișele tehnice ș.a. sunt interconectate și formează un tot unitar, care se numește ”model de informație al proiectului” (Project Information Model – PIM).
Pentru multe persoane (precum și pentru autorul acestui articol, acum ceva timp) o astfel de formă a proiectului este greu de conceput. În general, suntem obișnuiți să lucrăm pe servere locale în sisteme de foldere. În acest sens, un folder cu proiectul pare că ar semăna cu acel ”model” despre care vorbim, însă cu o diferență importantă și anume faptul că informațiile nu sunt interconectate, iar tot ce ne face să știm că fac parte din același proiect este folder-ul în care se află. Pentru implementarea BIM conform standardelor actuale de management al informațiilor trebuie să facem un salt către un sistem mai avansat de gestionare a informațiilor. Un astfel de sistem se numește Mediu Comun de Date (Common Data Environment – CDE) care, în termeni extrem de simpli, este un sistem de foldere în cloud cu o serie de funcționalități suplimentare. O descriere mai detaliată a ce este un Mediu Comun de Date și a soluțiilor existente pe piață o vom face într-un articol ulterior.
Modelul BIM ca bază de date
Pentru a duce discuția mai departe privind ce înseamnă BIM astăzi și în ce direcție se va dezvolta, este nevoie să gândim în termeni mai apropiați de tehnologia informațiilor. Dacă modelul BIM al proiectului conține toate informațiile acestuia, într-o formă structurată și interconectată, începem să vorbim despre o bază de date. Modelul rezultat devine o sursă de informații care poate fi facil interogată, în care nu avem informații dublate care ar putea să genereze conflicte, precum evităm situațiile în care ne lipsesc informațiile necesare sau avem prea multe informații de care nu avem nevoie.
Modelul BIM ca bază de date
Proiectul – bază de date devine o metodă mult mai eficientă de gestionare a informațiilor contrucției, care oferă noi posibilități și un control mai bun al tuturor proceselor conexe acesteia. La urma urmei, acesta este rolul digitalizării.
Surse:
1. Autodesk – Building Information Modelling in Practice, White Paper 2002.
2. Articol ASRO privind publicarea standardelor ISO 19650-1,-2 în limba română.
3. SR EN ISO 19650-1:2019 – Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 1: Concepte și principii.
4. SR EN ISO 19650-2:2019 – Managementul informațiilor utilizând modelarea informației construcției. Partea 2: Etapa de livrare a activelor.
5. ISO 9001 – Quality management systems.
6. ISO 21500 – Project, programme and portfolio management.
7. ISO 5500 – Asset management.